Acest site foloseste cookie-uri pentru o mai buna experienta de vizitare. Prin continuarea navigarii, sunteti de acord cu modul de utilizare a acestor informatii. Afla detalii aici.  afla mai mult  OK

 
 Coaching   Nutriţional 


 Interviu exclusiv Romania - Viktor Rotlin  

ISOSTAR  a realizat impreuna cu revista Alerg (www.alerg.ro) un interviu exclusiv cu maratonistul Rothlin. Afla ce parerere are campionul despre maratonistii din Romania!

  
Există niște stereotipuri clare despre elvețieni: că fac ceasuri perfecte și ciocolată delicioasă. Dar elvețienii sunt buni și la maraton, unde dețin titlul european – dar și alte performanțe notabile – datorită lui Viktor Röthlin. De fapt, Röthlin confirmă stereotipurile: e serios, precis ca un orologiu, dar e și savuros precum o ciocolată amăruie.
 
Alerg: Întâi de toate, felicitări pentru titlul de campion european la maraton obținut anul trecut la Barcelona. Este acesta cel mai bun rezultat din carieră? Și ce amintiri mai păstrați din acea zi?
Fără îndoială, nu o să uit niciodată acea zi de 1 august 2010, când am devenit campion european. A fost o zi perfectă și o cursă pe măsură. Venea după un an 2009 extrem de dificil și, aflat fiind la linia de start a competiției, habar nu aveam ce o să se întâmple. S-a dat startul, am început să alerg și treptat-treptat mi-am dat seama că organismul îmi răspunde foarte bine la comenzi. Așa că am făcut o cursă foarte bună.  Faptul că am putut trece primul linia de sosire, cu steagul elvețian în mâini, chiar de ziua națională a țării mele, este cel mai important moment din cariera mea sportivă. Nu aș trece totuși cu vederea nici poate cel mai intens moment din carieră, din perspectiva efortului fizic depus, atunci când m-am clasat pe locul 6 la Jocurile Olimpice de la Beijing, în 2008. Am fost cel mai bine clasat atlet non-african.
 
Alerg: Care ar fi însă principalele repere din viața lui Viktor Röthlin, anterior acestor succese? Când ați început să alergați și de când ați devenit un atlet profesionist?
M-am născut cam în mijlocul Elveției, în apropiere de Lucerna. Încă de mic, alături de părinții mei, am făcut o mulțime de drumeții montane. Cu toate acestea, sportul nu era considerat prioritar de către părinți, ei insistând să învăț o meserie utilă. Așa că, de-a lungul anilor, am obținut calificări de electrician sau de fizioterapeut. Cu toate acestea, eu mereu am visat să devin un bun alergător. La vârsta de 13 ani m-am apucat să practic atletismul, iar cinci ani mai târziu debutam într-o competiție internațională. La 25 de ani am alergat prima cursă de maraton. Cu toate acestea, aș putea spune că adevăratul meu debut în cariera de maratonist l-am făcut în 2005, când am terminat al șaptelea maratonul de la New York. După acea cursă mi-am dat seama că pot mai mult. Și așa s-a și întâmplat, deoarece după aceea am obținut argintul la campionatul european de la Göteborg, bronz la campionatele mondiale de la Osaka și diplomă pentru clasarea al șaselea la JO de la Beijing. Apoi, anul 2009 a fost unul extrem de dificil pentru mine, cu mari probleme de sănătate (am făcut de două ori embolii pulmonare) și o operație la picior. Așadar, pot spune că din 2006, de la varsta de 32 de ani, sunt un atlet profesionist. În plus, am propria mea companie, Vikmotion, prin intermediul căreia ajut oamenii să fie sănătoși sau în bună formă fizică. Aici combin cele două abilități ale mele: cea de fizioterapeut și cea de alergător.
 
Alerg: Cum arată o săptămână obișnuită de antrenament? Câți kilometri alergați, spre exemplu?
În general, într-o săptămână am 13 sesiuni de antrenament, care presupun alergarea a circa 200 de kilometri. Iar asta include atât intervale, fartlek dar și alergări lungi. Pe de altă parte, lucrez de două ori pe săptămână în sala de forță, pentru picioare. Și să nu uit că zilnic am un program riguros de recuperare. Aș mai putea vorbi despre periodizarea antrenamentelor, dar discuția ar deveni prea lungă. Oricum, cine este interesat poate să îmi verifice principiile programului de antrenament la adresa www.runningcoach.ch, unde ofer programe de pregătire pentru toate tipurile de alergători.
 
Alerg: Cum vă pregătiți pentru o cursă de maraton, din punct de vedere mental?
Întâi de toate, e obligatoriu să fii bine pregătit fizic pentru un maraton, iar asta se poate face în diferite moduri. La urmă, însă, mai ales dacă vrei să câștigi o medalie sau să obții o performanță, e nevoie și de o bună pregătire mentală. Astfel, în ziua cursei sunt mereu convins că voi face o cursă extrem de bună. Că sunt 100 la sută pregătit. Nu încerc să îmi găsesc scuze, nu apelez la trucuri sau ritualuri. De fapt, cred că dacă ai superstiții acestea îți pot cauza probleme, mai ales dacă nu le poți îndeplini. Așa că e mai bine fără.
 
Alerg: Cum este însă în timpul cursei? Vă gândiți la ceva anume?
Păi în timpul cursei e foarte simplu: faci un pas după altul, stângul, dreptul, stângul, dreptul, tot așa. (Râde). Serios acum … în timpul competițiilor sunt concentrat exclusiv pe alergarea mea, urmăresc ceilalți concurenți, am grijă să mă hidratez la fiecare 5 kilometri etc. E de ajuns, nu am timp pentru nimic altceva.
 
Alerg: Cum vă simțiți la sfârșitul unei curse? Faceți ceva anume pentru a limita durerile fizice inevitabile?
Da, este ceva suferință la final. Însă eu am rețeta mea pentru a trece peste acest moment: multă ciocolată elvețiană. Dar numai după ce am trecut linia de finiș.
 
Alerg: Sunt convins însă că folosiți și alte metode de recuperare după un maraton. Care ar fi acestea?
Păi, întâi de toate, e absolut necesară o alergare de revenire, așa numitul cool down. Pe de altă parte, o nutriție corectă … în ceea ce mă privește folosesc geluri și băuturi proteice sau de recuperare de la Isostar. De când am început să alerg proba de maraton folosesc această marcă și știți cum se zice: „never change a winning team”. Aș vrea totuși să accentuez că aceste produse le folosesc pentru recuperare, altfel am o dietă normală. Sunt atent doar să fiu în bună formă fizică și să nu slăbesc prea mult.
 
Alerg: De ce vă place alergarea? Este ceva special în alergare, mai ales cea pe distanțe lungi?
Alergarea este un sport adevărat. Oricum, toate persoanele din lume care sunt sănătoase și au două picioare pot alerga. Nu îți trebuie ceva deosebit pentru a face asta, nu ai nevoie de cine știe ce echipament sofisticat. Simplitatea ei cred că face ca alergarea să fie atât de specială. Dar cum sunt un sportiv global am și preocupări globale. Sunt, spre exemplu, ambasador al „Right to Play”, o organizație care își propune să familiarizeze copiii din întreaga lume cu activitățile sportive.
 
Alerg: Cunoașteți vreun alergător român de maraton?
Desigur, știu câțiva. Dintre toți, cel mai bine o cunosc pe Constantina Diță-Tomescu, campioana olimpică. Cum și Constantina e în echipa Asics, am avut ocazia să ne întâlnim la mai multe evenimente organizate de această companie. Plus pe la alte curse internaționale.
 
Interviu apărut în revista Alerg #5.
 
 

inapoi